"EGIPETUL"(I), de M.Eminescu, in cuvinte incrucisate

           

  Cu Eminescu, literatura română a intrat subt un semn creator care i-a marcat devenirea într-un fel ireversibil.      (Zoe Dumitrescu-Busulenga)  

       

ORIZONTAL : 1) Egiptul, istoria căruia îl inspiră pe poet pentru a compune această poezie, publicată în „Convorbiri literare la 1 octombrie 1872 – Preocupat să descifreze destinele omenirii din mersul istoriei, autorul cugetă: Se-nmulţesc semnele rele, se-mpuţin... bune;/ În zadar caut-al vieţii înţeles nedezlegat.2) Prin forţa de sugestie a comparaţiei, ni se înfăţişează o imagine vizuală colosală: Colo se ridic trufaşe / Şi... ca şi moartea piramidele-uriaşe – Din Înger şi demon: În biserica pustie, lângă... în părete, / Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger. 3) Despre magul ce privea pe gânduri, aflăm următoarele: Şi cu varga zugrăveşte drumurile lor găsite: / Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos şi...– Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; / Şi-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, / Astupând cu el... , ca gigantice sicriuri– Mihai Eminescu. 4) Sunt în pană! – A plesni – Evgheni Evtuşenco. 5) Uragan, în expresie metaforică: aleargă pân’ ce... lui îi crapă – acum aleargă pân’ ce caii lui îi crapă(neart.). 6) Visele piramidelor, undele Nilului, sunetul trestiilor Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăţie, / Să învie în deşerturi şir de visuri ce te... – Uşă (dim.). 7) Nilul cel sfânt povesteşte De-a izvorului său...(pl.) – Altădată (reg.). 8) Localitate în Rusia (reg. Pskov) – Umed – Fete! – În urnă! 9) Despre mag: El e... priveşte-acolo căile lor tăinuite(pl.) – Hipocoristic obişnuit pentru Elena, Daniela etc. – Din poezia Lasă-ţi lumea: Lasă-ţi lumea ta uitată, / Mi te dă cu totul... 10) Urmă! – Despre marele fluviu egiptean: ... –n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte– Serviciu de percepere a impozitelor. 11) Şi se pare că spre... unei ginţi efeminate , / Regilor pătaţi de crime, preoţimei desfrânate(neart.) – Memfis, Teba, ţara-ntreagă... –i de ruine. 12)Şi în Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă, / Aşternându-l peste câmpii cei odată... (fem.) – Cal dobrogean.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Memfis,... , ţara-ntreagă coperită-i de ruine, / Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine – Poetul descrie suflul înalt al epocii: Şi în templele măreţe, colonade-n... albe, / Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe. 2) Ş- ... Memfis se înalţă, argintos gând al pustiei, / Închegare măiestrită din suflarea vijeliei – Loc neîngrădit. 3) Cerbul zăpezilor – Noaptea flamingo cel roşu apa-ncet, încet pătrunde, / Ş-acum luna arginteşte tot Egipetul...– Ascunse în tufe! 4) Alecu Russo – A reproduce ceea ce a menţionat, de pildă, George Călinescu: În viaţa afectivă, Eminescu nu se ridică decât prin expresie deasupra norodului – Despre gândiri arhitectonici: Au zidit munte pe munte... antica trufie. 5) Nilul doarme şi ies stelele din strungă, / Luna-n mare îşi aruncă chipul şi prin... le-alungă – Început de iubire! – Orăşel în Brazilia (Ceara). 6) Nisipul ce a astupat cultura egipteană, e un fel de sicriu al unei ginţi ce... viaţă-ngreuia pământul stors – Râul sfânt ne povesteşte cu-ale... lui gure. 7) De-a izvorului său taină, despre vremi... , sure– Din Făt-Frumos-din-Lacrimă: Şi deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze şi de un urlet flămând de... . 8) Şi prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, / ... îmblânzite-n cuiburi distind penele alese – Notă muzicală – Încete! 9) Insulă vietnameză în Marea Chinei – Poezia ... de fragedă – Scriitor şi om politic belgian (1817-80). 10) Infecte! – La fel – Magul privea pe gânduri la oglinda lui de aur, / Unde-a cerului... stele ce-ntr-un centru se adun. 11) Cugetând asupra istoriei omenirii, poetul conchide: În zadar guvernă regii... cu înţelepciune– Din Glossă: Şi de mii de ani încoace / Lumea-i veselă şi... . 12) Privitor la piramide egiptene: Racle ce încap în... epopeea unui scalp – Astfel pe-unde de popoară / Umbra gândurilor regii se aruncă-... .

Dicţionar: ALTU, RVI, ICO, TRE, FRE.

  

 Prof. Nicolae Vicolov
  

solutia 
ALTE CAREURI CU EMINESCU

In portretul pe care i l-a facut poetului in studiul Eminescu si poeziile sale(1889), Titu Maiorescu accentueaza trasaturile introvertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visator rupt de realitate, care nu suferea din cauza conditiilor materiale in care traia, indiferent la ironiile si laudele semenilor, caracteristica lui principala fiind "seninatatea abstracta"."Ceea ce caracterizeaza mai intai de toate personalitatea lui Eminescu este o asa covarsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si intiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar in perioadele bolnave declarate), incat lumea in care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le insusise si le avea pururea la indemana.

In aceeasi proportie tot ce era caz individual, intamplare externa, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ca persoana ii era indiferenta."
Eminescu nu e numai poet al grandiosului cosmic, dar si nu mai putin un extraordinar evocator al grandiosului istoric. El nu e, altfel zis, interesat doar de spectacolul cosmogoniilor, dar si de viziunea nasterii, dezvoltarii si declinului civilizatiilor, asa cum aceasta viziune apare in acele ample panorame pe care Tudor Vianu le-a numit foarte exact sociogonii.

Poezia Egipetul a fost prima poezie citita cu glas tare de Eminescu insusi intr-o sedinta a Junimii de la lasi (1 septembrie 1872). Poezia a aparut in Convorbiri literare la 1 octombrie 1872. A fost atat de mult pretuita ca s-a hotarat pe loc publicarea ei: ea inaugureaza intr-un fel activitatea literara a lui Eminescu junimist. In acelasi timp, ea ne releva unul dintre aspectele cele mai curioase ale lirismului lui Eminescu din aceasta epoca : este un lirism epic. Acest poem confuz, este un fel de legenda a secolelor, o meditatie istorico-filozofica despre nasterea si moartea imperiilor egiptene, despre decliinul civilizatiilor si despre vanitatea universala a eforturilor umane. Egipetul este inainte de toate o descriere fastuoasa a Egipetului, a Nilului, a desertului.

Dorind sa memoralizeze in istoria contemporana statornicia ierarhica a tinutului desertic, Eminescu face o cercetare antropologica la nivelul poeticului, pentru a reconstitui ambianta unui peisaj exotic. Inlauntrul anticitatii Egipetul era o anticitate proprie. Egiptenii erau cunoscuti pentru intelepciunea, pentru spiritul lor de adevar si de dreptate. . Egiptenii erau asemenea cunoscuti ca poporul cel mai conservator al anticitatii.Aceste trasaturi caracteriale ale egiptenilor au indreptat atentia eului eminescian catre proslavirea lor in cadrul poemului Egipetul.Titlul poeziei face referire la tinutul Egiptului, din cadrul continentului african.

Intentia sa, fauritoare de drumurile transcederii in sacralitatea constructiilor piramidale din Evul Mediu, este sa interactioneze cu izvoadele poetice si sa actualizeze o epoca antica, stapanita de fluctuatiile Nilului, care a creat imprejuru-i perimetrul territorial de campie productiva, dar si semetia unei civilizatii fundamentate pe principiul muncii, al coabitarii si al intelepciunii.Prin intermediul acestei poezii, Eminescu concureaza acest tinut nisipos si aluvionar cu cele mai moderne constructii din perioada contemporana siesi si scalda cu picatele de lumini istorice, perioada constructiilor piramidale, a caror secrete nu au fost dezvaluite pana astazi.

Fascinat de imperialitatea piramidelor, a civilizatiei egiptene botezate cu harul misticului si inchegata in grandiosul ancestral al hiperdimensiunilor, eul liric insera descrierii peisagistice, personalitatea zeitei Mempfis, stapana acestui sipot clocotitor de viata, transparenta si frumusete, dar si personalitatea acelui rege, care cufundat in lagarul visului arheic, heraldic, se coboara pe scarile trecutului glorios.

Consultarea textului     
 

Nilul misca valuri blonde pe câmpii cuprinsi de maur, Peste el cerul d-Egipet desfacut în foc si aur; Pe-al lui maluri galbii, sese, stuful creste din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte rosii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Si prin tufele de maturi, ce cresc verzi, adânce, dese, Pasari îmblânzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. Înecat de vecinici visuri, rasarit din sfinte-izvoara, Nilul misc-a lui legenda si oglinda-i galben-clara Catre marea linistita ce îneaca al lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi si tari ferice; Memfis colo-n departare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stânca, o cetate de giganti - Sunt gândiri arhitehtonici de-o grozava maretie! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbracat cu-argint ca-n soare sa luceasca într-un lant Si sa para rasarita din visarile pustiei, Din nisipuri argintoase în miscarea vijeliei, Ca un gând al marii sfinte, reflectat de cerul cald S-aruncat în departare... Colo se ridic' trufase Si eterne ca si moartea piramidele-uriase, Racle ce încap în ele epopeea unui scald. Se-nsereaza... Nilul doarme si ies stelele din strunga, Luna-n mare îsi arunca chipul si prin nori le-alunga. Cine-a deschis piramida si-nauntru a intrat? Este regele: în haina de-aur ros si pietre scumpe, El intra sa vad-acolo tot trecutul. - I se rumpe Al lui suflet când priveste peste-al vremurilor vad. În zadar guverna regii lumea cu întelepciune, Se-nmultesc semnele rele, se-mputin faptele bune; În zadar caut-al vietii înteles nedezlegat. Iese-n noapte... s-a lui umbra lunga-ntins se desfasoara Pe-ale Nilului lungi valuri. - Astfel pe-unde de popoara Umbra gândurilor regii se arunca-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce patrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulite de-argint, Toat-a apei, a pustiei si a noptii maretie Se unesc sa-mbrace mândru veche-acea împaratie, Sa învie în deserturi sir de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povesteste cu-ale undelor lui gure De-a izvorului sau taina, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbata-n visuri care-aluneca în zbor. Palmii risipiti în crânguri auriti de-a lunei raza, Nalta zveltele lor trunchiuri.- Noaptea-i clara, luminoasa, Undele viseaza spume, cerurile-nsira nori.

Si în templele marete, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeii se preumbla în vestmintele lor dalbe, Si al preotilor cântec suna-n harfe de argint; Si la vântul din pustie, la racoarea noptii bruna, Piramidele din crestet aiurind si jalnic suna Si salbatec se plâng regii în giganticul mormânt.          În zidirea cea antica, sus în frunte-i turnul maur. Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic priveste-acolo caile lor tainuite Si cu varga zugraveste drumurile lor gasite: Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos si bun. Si se poate ca spre raul unei ginti efeminate, Regilor patati de crime, preotimei desfrânate, Magul, paza razbunarii, a citit semnul întors; S-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orase, ca gigantice sicriuri Unei ginti ce fara viata-ngreuia pamântul stors. Uraganu-acum alearga pân' ccaii lui îi crapa Si în Nil numai desertul nisipisul si-l adapa, Asternându-l peste câmpii cei odata înfloriti. Memfis, Teba, tara-ntreaga coperita-i de ruine, Prin desert strabat salbatec mari familii beduine, Sorind viata lor de basme pe câmpie nisipiti. Dar s-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde,       Noaptea flamingo cel rosu apa-ncet, încet patrunde, S-acum luna arginteste tot Egipetul antic; S-atunci sufletul viseaza toat-istoria straveche, Glasuri din trecut strabate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfada prorociri se aridic. S-atunci Memfis se înalta, argintos gând al pustiei, Închegare maiestrita din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în luna, o minune o privesc, Povestindu-si basme mândre îmbracate-n flori si stele De orasul care iese din pustiile de jele; Din pamânt si de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are care suna-n orice noapte; Nilu-n fund gradine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orasele-i deodata se trezeste si se duce Sus în curtile din Memfis, unde-n sali lumina luce;e Ei petrec în vin si-n chiot orice noapte pân-în zori.

                                                                       Solutia careului: Dorinta

1  I	2 N	3  D	4  R	5  A	6  G	7  O	8  S	9  T	10   I	11  T	12  I
2   D	E		A	L	E	S		A	M	O	R
3   E	P	I	T	E	T		A	N	P		C
4   A	R	M	O	N	I	A		D	L	E
5   L	E	U		E		L	I	R	I	S	M
	F	N	C		D	E	C	E	N	T	A
7   B	A		A	N	I		O	T	I		G
8   A	C	O	R	D		R	A	E		B	I
9   T	U	F	A		V	I	N		C	R	E
10   E	T	E	R	N	I	T	A	T	E	A
11   R	A	R	E		S	M		A	R	T	A
12   E		I	A	R	A		I	N	C	E	T